Bronșiectazii

Dr. med. Fabian Sinowatz este freelancer în echipa de redacție medicală

Mai multe despre experții Tot conținutul este verificat de jurnaliștii medicali.

Bronșiectazia este o lărgire în formă de sac a bronhiilor din plămâni care nu poate regresa. Bronșiectaziile pot avea atât cauze congenitale, cât și cauze dobândite. O tuse puternică cu multă spută slabă este tipică bronșiectaziei. Dacă nu este tratată, bronșiectazia poate afecta grav plămânii. Aflați mai multe despre cauzele, simptomele și tratamentul bronșiectaziei.

Coduri ICD pentru această boală: codurile ICD sunt coduri recunoscute la nivel internațional pentru diagnostice medicale. Acestea pot fi găsite, de exemplu, în scrisorile medicului sau pe certificatele de incapacitate de muncă. Q33A16J47

Bronșiectazii: descriere

Bronșiectazii (în greacă: éktasis „expansiune”) este o mărire patologică a bronhiilor din plămâni. Condiția în care numeroase bronhii sunt dilatate în acest mod se numește, prin urmare, bronșiectazie. Diferite cauze duc la deteriorarea pereților bronșici, ceea ce duce în cele din urmă la expansiunea permanentă a bronhiilor. Datorită terapiei antibiotice vizate și vaccinărilor, bronșiectaziile sunt mai puțin frecvente în Germania astăzi decât înainte. Cu imaginile de tomografie computerizată de înaltă rezoluție (HR-CT), bronșiectaziile sunt descoperite mai frecvent și mai devreme, ceea ce duce la o creștere aparentă a numărului de cazuri.

Cum se dezvoltă bronșiectaziile?

Bronhiile sunt căile respiratorii din plămâni. Cu fiecare respirație, aerul inhalat curge prin ele către alveolele pulmonare, unde are loc schimbul de gaze. Cu aerul pe care îl respirăm, totuși, agenții patogeni și particulele de murdărie intră, de asemenea, în sistemul bronșic, care la persoanele sănătoase sunt transportate continuu înapoi în exterior, printr-un mecanism sofisticat de auto-curățare (așa-numitul clearance mucociliar). Căile respiratorii sunt căptușite cu anumite celule care produc o secreție slabă, iar cele mai fine cilii sunt situate la suprafață. Secreția ajută la distrugerea agenților patogeni. Cilii efectuează în mod constant o mișcare de ventilare spre gură (accident vascular cerebral ciliate), prin care mucusul și agenții patogeni și corpurile străine atașate de acesta sunt transportate către gât. Odată ajuns acolo, sunt înghițiți sau tuse.

Acest mecanism de autocurățare este important pentru a menține plămânii liberi de obiecte străine și pentru a preveni infecțiile respiratorii. Mecanismul poate fi perturbat de diverse cauze, ca urmare a cărora mucusul bronșic nu se poate scurge bine. Aceasta oferă un teren de reproducere ideal pentru agenții patogeni și, prin urmare, duce la infecții recurente. Inflamările frecvente afectează pereții bronhiilor, astfel încât acestea se extind în timp și apare bronșiectaziile. Această expansiune patologică (bronșiectazii) este un proces ireversibil. Ca urmare a expansiunii, mucusul bronșic se poate scurge și mai prost, ceea ce duce la rândul său la infecții și mai frecvente. Se vorbește aici de un cerc vicios (cerc vicios).

Bronșiectazii: simptome

Principalul simptom al bronșiectaziei este o tuse puternică cu cantități mari de spută slabă („expectorații pline de gură”). Sputa are un miros tipic dulce, putrid și nu conține rareori sânge (hemoptizie) sau puroi. Dacă îl puneți într-un pahar, veți obține un trei straturi („spută cu trei straturi”): un strat superior spumos, un strat mijlociu de mucus și un sediment dur, purulent în partea de jos.

Pe lângă tuse, bronșiectaziile pot provoca febră, respirație scurtă și pneumonie repetată din cauza inflamației cronice și a supurației bronhiilor. Foarte rar, în bronșiectazii, bacteriile din bronhiile ulcerate ajung la creier prin fluxul sanguin (abces cerebral). Deficiența cronică de oxigen poate duce la formarea așa-numitelor cuie de sticlă de ceas și a degetelor de toiag. Legăturile finale ale degetelor sunt suflate ca un piston, iar unghiile sunt puternic arcuite și rotunjite.

Bronșiectazii: cauze și factori de risc

Există o serie de cauze congenitale sau dobândite ale bronșiectaziei. Cel mai frecvent motiv al bronșiectaziei sunt infecțiile recurente ale tractului respirator inferior, în special în copilărie. Majoritatea cauzelor enumerate mai jos duc la întreruperea funcției de autocurățare (clearance mucociliar) a tuburilor bronșice: Cilii fini nu mai sunt capabili să îndepărteze mucusul și corpurile străine din sistemul bronșic. Acest lucru facilitează multiplicarea agenților patogeni în mucusul blocat și declanșarea inflamației. În cazuri rare, nu se poate găsi o cauză clară pentru dezvoltarea bronșiectaziei (bronșiectazii idiopatice).

Cauzele congenitale ale bronșiectaziei:

Fibroza chistică (fibroza chistică) este o boală ereditară în care, printre altele, se formează mucus dur în bronhiile și traheea fin ramificate. Aceasta blochează căile respiratorii, provocând infecții repetate, care pot duce la bronșiectazii.

Dacă există o lipsă de anticorpi (imunodeficiență), se formează prea puțini anticorpi pentru a se apăra împotriva agenților patogeni. Sistemul imunitar slăbit duce la infecții frecvente ale tractului respirator, care afectează pereții bronșici, astfel încât bronhiectazia se poate dezvolta.

Dischinezia ciliară primară (PCD) este o afecțiune genetică rară a cililor fini. Ca urmare, mecanismul de autocurățare (clearance-ul mucociliar) al bronhiilor este perturbat, ceea ce duce la infecții repetate ale bronhiilor. Boala apare ca parte a așa-numitului sindrom Kartagener.

În malformațiile alveolare, alveolele se formează incorect de la naștere. Acest lucru face ca secreția să se acumuleze în alveole, care este un bun teren de reproducere pentru infecții.

Cauzele dobândite ale bronșiectaziei:

Cea mai frecventă cauză a bronșiectaziei sunt infecțiile repetate ale sistemului bronșic care apar în copilărie. Pneumonia, rujeola și tuse convulsivă pot afecta, de asemenea, bronhiile și pot duce la bronșiectazii.

Corpurile străine sau tumorile pot îngusta bronhiile (stenoza bronșică). Ca urmare, secreția bronșică nu se poate scurge bine și apar inflamații recurente și bronșiectazii.

După pneumonie sau tuberculoză (Tbc), cicatricile se pot dezvolta în sistemul bronșic, ceea ce împiedică și scurgerea normală a secrețiilor bronșice.

Bronșiectazii: examene și diagnostic

Dacă aveți bronșiectazii, medicul dumneavoastră de familie sau un pneumolog (pneumolog) sunt persoanele potrivite cu care să discutați. Istoricul medical și examinarea fizică oferă medicului informații importante despre prezența bronșiectaziei. Diagnosticul bronșiectaziei este confirmat cu o tomografie computerizată de înaltă rezoluție (HR-CT).

Istoric medical (anamneză):

Înainte de examinarea propriu-zisă, medicul pune câteva întrebări pentru a afla mai multe despre natura și durata simptomelor actuale. Orice afecțiuni anterioare sau simptome însoțitoare sunt, de asemenea, relevante pentru medic. Medicul va pune diverse întrebări, de exemplu:

• Ce plângeri aveți și când par deosebit de grave?
• De cât timp aveți aceste plângeri?
• Ai tuse?
• Aveți spută slabă când tușiți?
• Arate sputa sângeroasă sau purulentă?
• Fumezi? Dacă da, cât și cât timp?
• Ești fără suflare? Dacă da, în ce situație?
• Este cunoscut că dumneavoastră sau membrii familiei aveți boli pulmonare?
• Iei medicamente?

Examinare fizică

După anamneză, medicul vă va examina. Ascultarea plămânilor cu un stetoscop (auscultație) este deosebit de importantă. În cazul bronșiectaziei, cu stetoscopul apar zgomote sonore și zgomot. Este posibil ca medicul să dorească să se uite la degete pentru a căuta semne de deficiență cronică de oxigen: acest lucru poate duce la ceea ce este cunoscut sub numele de degete cu tobe și ceasuri de sticlă, printre altele.

Investigații suplimentare:

Sunt necesare examinări suplimentare pentru a determina în mod fiabil bronșiectazia. Acestea sunt parțial efectuate de către medicul de familie sau pneumolog însuși. Procedurile de imagistică precum radiografiile sau tomografia computerizată (CT) sunt efectuate de un specialist în radiologie. Testele de sânge și testele moleculare pot ajuta la identificarea cauzei bronșiectaziei.

Tomografie computerizată de înaltă rezoluție (HR-CT)

Diagnosticul final al bronșiectaziei se face prin tomografie computerizată toracică de înaltă rezoluție (CT toracică).

Radiografie și bronhografie

O radiografie toracică (radiografia toracică) poate fi utilizată ca ghid dacă se suspectează bronșiectazie. Cu toate acestea, nu este suficient să confirmați diagnosticul singur. În timpul bronhografiei, bronhiile sunt umplute pe scurt cu mediu de contrast cu raze X pentru a le face vizibile pe imaginea cu raze X.

Spută cu trei straturi

Dacă sputa este umplută într-un pahar, sputa se separă în trei straturi: un strat superior spumos, un strat mijlociu de mucus și un sediment dur, purulent în partea de jos. În timpul examinării sputei, se efectuează un frotiu microbiologic pentru a identifica eventualii agenți patogeni implicați.

Analize de sânge și teste biologice moleculare

O probă de sânge și examinări biologice moleculare (teste genetice) pot determina posibile cauze, cum ar fi defecte ale sistemului imunitar sau boli moștenite, cum ar fi fibroza chistică.

Testul funcției pulmonare ("Lufu")

Aici pot fi măsurați niște volume pulmonare și alți parametri ai funcției pulmonare. Acest lucru permite medicului să evalueze cât de grav bronhiectazia împiedică respirația (tulburări de ventilație).

Electrocardiogramă (EKG) și ultrasunete cardiace (UKG)

Bronșiectazia poate afecta și inima și poate dezvolta așa-numitul cor pulmonale. Dacă acesta este cazul, se poate verifica cu un EKG și o ecografie a inimii.

Test de gaze sanguine

Dacă aveți dificultăți de respirație, se poate face un test de gaze din sânge (BGA) pentru a determina nivelul deficitului de oxigen din sânge.

Proba de mucoasă nazală

Dacă cilii fini sunt suspectați de funcționare defectuoasă (diskinezie ciliară), se poate preleva o probă din mucoasa nazală.

Bronhoscopie (specimen pulmonar)

Lungoscopia este utilizată rar pentru a diagnostica posibilele constricții ale bronhiilor.

Bronșiectazii: tratament

Cele mai importante măsuri pentru tratamentul bronșiectaziei sunt mobilizarea regulată a secrețiilor și prevenirea sau tratarea infecțiilor. În cazul formelor congenitale de bronșiectazii, este de asemenea important să le recunoaștem într-un stadiu incipient pentru a iniția terapia pentru boala de bază, dacă este necesar - de exemplu, administrarea intravenoasă de anticorpi în cazul unui deficit de anticorpi.

O „toaletă bronșică” zilnică trebuie învățată pentru a mobiliza secrețiile. Pentru a face acest lucru, mucusul din bronhii este lichefiat mai întâi prin inhalare cu agenți expectoranți (mucolitici) sau soluții de saramură. Mucusul este apoi slăbit (mobilizat) prin atingerea spatelui și a pieptului și ar trebui în cele din urmă să fie tuse în așa-numita poziție Quincke.

Poziția Quincke este o postură specială în care partea superioară a corpului se află mai jos, ceea ce face mai ușoară tusea mucusului. Tehnicile speciale de respirație fizioterapeutică pot face mai ușoară tuse. Această toaletă bronșică poate dura până la o oră pe zi și, de asemenea, trebuie efectuată dacă nu există simptome. Prin tusea mucusului, plămânii sunt mai bine ventilați, iar agenții patogeni sunt privați de terenul de reproducere pentru ca aceștia să se răspândească.

Dacă totuși a apărut o infecție în plămâni, aceasta trebuie tratată cu antibiotice cât mai bine posibil. În acest scop, agentul patogen trebuie determinat și testat pentru sensibilitatea sa la diferite antibiotice (antibiogramă). În cazurile severe de bronșiectazie, poate fi, de asemenea, necesar să se utilizeze în mod regulat antibiotice pentru a preveni agravarea din cauza infecțiilor cronice (exacerbare).

În cazul respirației dificile cauzate de bronșiectazii, medicamentul poate fi utilizat pentru dilatarea bronhiilor (bronhodilatatoare). Acestea sunt disponibile sub formă de spray-uri de inhalare, tablete, picături sau ca soluție de băut.

Tratamentul chirurgical al bronșiectaziei este posibil numai în cazuri deosebit de severe. Fie un segment al plămânului (rezecția segmentului), fie un întreg lob al plămânului (lobectomia) poate fi îndepărtat.

Bronșiectazii: evoluția bolii și prognosticul

Bronșiectazia este o boală cronică. Cât de bine pot fi evitate infecțiile este decisiv pentru evoluția și prognosticul bronșiectaziei. Acest lucru necesită o toaletă bronșică zilnică și antibioterapie precoce și direcționată. Cursul poate fi îmbunătățit semnificativ, astfel încât speranța de viață a persoanelor cu bronșiectazie este cu greu limitată.

Etichete:  dietă ingrijire dentara prevenirea