Psihodrama

Actualizat la

Julia Dobmeier își finalizează în prezent masteratul în psihologie clinică. De la începutul studiilor sale, a fost deosebit de interesată de tratamentul și cercetarea bolilor mintale. În acest sens, aceștia sunt motivați în special de ideea de a le permite celor afectați să se bucure de o calitate a vieții mai ridicată prin transmiterea cunoștințelor într-un mod ușor de înțeles.

Mai multe despre experții Tot conținutul este verificat de jurnaliștii medicali.

Psihodrama este o metodă creativă care este utilizată în special în psihoterapie, dar și în școli, educația adulților și coaching. Cei afectați își prezintă problemele cu ajutorul altor participanți, ca într-o piesă pe o scenă. Prin reconstituirea activă a situațiilor dificile, cei afectați dobândesc o înțelegere profundă a conflictelor existente. Citiți mai multe despre psihodramă aici!

Ce este psihodrama?

Cuvântul psihodramă este alcătuit din cuvintele grecești pentru acțiune („dramă”) și suflet („psihic”). În consecință, psihodrama înseamnă a face vizibile procesele mentale interioare într-un mod ludic.

Medicul și psihoterapeutul Jacob Levy Moreno a fondat psihodrama în secolul al XX-lea. A apărut din conștientizarea faptului că oamenii învață în primul rând făcând, nu vorbind. Copiii în special înțeleg lumea prin joc prin imitarea adulților.

Spre deosebire de alte proceduri psihoterapeutice, metoda centrală în psihodramă nu este conversația, ci acțiunea. De obicei, psihodrama are loc într-un grup de opt până la 15 persoane. În fiecare sesiune, un participant poate introduce jocul sau subiectul dorit.

Prin reprezentarea scenică, problemele care au trecut mult timp pot fi, de asemenea, experimentate și schimbate în prezent. Participanții se pot confrunta și cu temerile viitorului testând scenarii posibile în jocul de rol.

Când faci o psihodramă?

Psihodrama este folosită ca metodă în psihoterapie, în supraveghere, dar și, de exemplu, în afaceri pentru soluționarea conflictelor în companii. În domeniul psihoterapiei, de exemplu, psihodrama poate fi utilă pentru a face față tulburărilor de anxietate, plângerilor psihosomatice și dependențelor.

Cu toate acestea, acest tip de rezolvare a problemelor necesită acțiune activă și creativă și, prin urmare, nu este potrivit pentru toată lumea. Cei care sunt reticenți să-și exprime sentimentele în fața unui grup vor avea dificultăți în psihodramă.

Dacă vrei să încerci psihodrama, ar trebui să ai și imaginație și empatie. Abilitățile de actorie nu sunt necesare, dar participanții ar trebui să poată empatiza cu alte situații și oameni.

Psihodrama a fost inițial concepută ca terapie de grup, dar este oferită și de unii terapeuți în medii individuale sau în terapia cuplurilor. În funcție de subiect, sesiunile se pot extinde pe o perioadă de câteva săptămâni la câteva luni.

Ce faci într-o psihodramă?

Un psihodramă (terapeut sau consilier) și un grup iau parte la psihodramă. În fiecare sesiune, un membru al grupului poate deveni apoi protagonist cu grija sa, adică persoana care caută ajutor și care dorește să facă față problemelor sale prin psihodramă. El selectează colegi jucători sau „ego-uri auxiliare” dintre ceilalți membri ai grupului care ar trebui să reprezinte persoanele de referință ale protagonistului. Restul grupului poate acționa ca observatori.

Spre deosebire de constelația familiei, jucătorii nu joacă și vorbesc liber conform sentimentelor lor, ci primesc instrucțiuni de la protagoniști cu privire la modul în care ar trebui să se comporte în poziția lor.

În ceea ce privește procesul, psihodrama este împărțită într-o fază de încălzire, acțiune și integrare și evaluare.

Faza de încălzire

Psihodrama necesită multă spontaneitate și empatie. Există diverse tehnici de încălzire pentru a ajuta participanții să își găsească drumul în următorul joc de rol. Adesea liderul întreabă despre starea participanților la început. Fiecare individ își poate reprezenta starea de spirit, de exemplu, printr-o postură corporală. Dacă participanții nu se cunosc, liderul le poate cere să se poziționeze în cameră în funcție de anumite criterii (de exemplu, locul de reședință sau vârsta).

Faza de acțiune (faza jocului)

În primul pas, protagonistul explică grupului subiectul problematic pe care ar dori să lucreze. Aceasta ar putea fi situația sa de muncă, de exemplu. Al doilea pas este selectarea unei scene care descrie problema centrală. Protagonistul și ego-urile sale auxiliare readuc situația pe scenă.

În așa-numitul „schimb de roluri”, protagonistul poate trece la rolul unui ego auxiliar și al unui coleg jucător la cel al protagonistului. Această tehnică ajută persoana afectată să empatizeze mai bine cu poziția celorlalți participanți. În plus, aceasta înseamnă că ceilalți jucători știu să se comporte într-un anumit rol.

Alte tehnici sunt folosite în psihodramă. De exemplu, „oglindirea” ar trebui să-l ajute pe protagonist să recunoască rezistența internă. În plus, liderul psihodramei îl lasă pe protagonist să observe scena din exterior. Când „dublează”, liderul stă lângă protagonist și vorbește din perspectiva lor.

Liderul psihodramei întrerupe jocul de rol de îndată ce are impresia că situația jucată nu mai oferă cunoștințe noi. De asemenea, el întrerupe jocul de rol atunci când apar subiecte mai controversate. Eventual situația acționată îi amintește protagonistului unei scene din copilărie. Acest lucru este apoi implementat imediat într-un joc de rol. Această metodă oferă protagonistului o înțelegere mai profundă a problemelor existente.

Faza de integrare

După jocul de rol, grupul schimbă idei. De exemplu, participanții pot raporta propriile experiențe în situații de viață similare și astfel îi pot transmite protagonistului că nu sunt singuri cu problemele lor. De asemenea, vorbesc despre ceea ce au simțit și perceput în jocul de rol. În cele din urmă, liderul psihodramei explică ce procese a observat în jocul de rol. În psihodramă se pune multă valoare pe un climat apreciativ.

Protagonistul ar trebui să se simtă în siguranță în grup și să primească sprijin. Efectul psihodramei rezidă nu numai în jocul de rol, ci și în sensul de comunitate care apare în grup.

Care sunt riscurile psihodramei?

În psihodramă, problemele din prezent sunt actualizate încă o dată. Când apar sentimente dureroase, unii oameni se simt copleșiți emoțional. Nu numai protagonistul, ci și ceilalți participanți la grup pot experimenta sentimente puternice în acest proces.

Sarcina liderului psihodramei este să acorde atenție bunăstării tuturor participanților și să evite să fie copleșiți. Dar cu cât grupul este mai mare, cu atât este mai dificil pentru lider să țină cu ochii pe toată lumea.

O sesiune prea lungă, structurarea slabă și explicațiile inadecvate pot copleși sau împovăra participanții. Dacă participanții au o tulburare mentală acută, terapeutul trebuie să aibă grijă deosebită ca jocul de rol să nu creeze stres suplimentar. Deoarece acest lucru poate agrava starea de sănătate a persoanei în cauză.

Ce trebuie să iau în considerare după o psihodramă?

În psihodramă veți experimenta o varietate de sentimente diferite. Experiența împărtășită în grup poate întări și mai mult aceste sentimente. Pentru ca toți participanții să își poată rezolva sentimentele, o parte importantă a psihodramei este discuția de la sfârșitul fiecărei sesiuni (faza de integrare).

Dacă încă vă simțiți confuz sau copleșit după sesiune, ar trebui să-l raportați liderului psihodramă. Dacă sentimentele negative sunt încă prezente după câteva ședințe, ar trebui să discutați cu un terapeut despre ele într-o sesiune unu-la-unu. Acest lucru se aplică și dacă aveți subiecte pe care nu doriți să le lucrați într-un grup sau în psihodramă.

Etichete:  terapii sanatatea femeilor Copil copil