Terapia comportamentală

Julia Dobmeier își finalizează în prezent masteratul în psihologie clinică. De la începutul studiilor sale, a fost deosebit de interesată de tratamentul și cercetarea bolilor mintale. În acest sens, aceștia sunt motivați în special de ideea de a le permite celor afectați să se bucure de o calitate a vieții mai ridicată prin transmiterea cunoștințelor într-un mod ușor de înțeles.

Mai multe despre experții Tot conținutul este verificat de jurnaliștii medicali.

Terapia comportamentală este o formă specială de psihoterapie. Se bazează pe principiul că comportamentele nefavorabile și modelele de gândire au fost învățate și, prin urmare, pot fi dezvățate din nou. Practicând noi moduri de comportament și gândire, pacientul este implicat activ în procesul de vindecare în terapia comportamentală. Citiți aici ce se întâmplă în timpul terapiei comportamentale și la ce ar trebui să acordați atenție.

Ce este terapia comportamentală?

Terapia comportamentală s-a dezvoltat ca o contramutare a psihanalizei. A apărut din școala așa-numitului comportamentalism, care a modelat psihologia în secolul al XX-lea. În timp ce psihanaliza lui Freud se concentrează în primul rând pe interpretări și interpretări ale conflictelor inconștiente, comportamentismul se concentrează pe comportamentul observabil. Scopul este de a examina obiectiv comportamentul uman.

Condiționare clasică

Experimentele psihologului rus Ivan Pavlov au fost decisive pentru constatările comportamentului și terapiei comportamentale de astăzi. El a aflat că câinii instruiți corespunzător reacționează direct la sunetul unui clopot cu flux de salivă dacă a fost sunat imediat înainte de hrănire. Câinii învățaseră să asocie sunetul clopotului cu mâncarea.

Termenul tehnic pentru acest proces de învățare este „condiționare clasică”. Acest principiu al învățării funcționează și pentru oameni.

Cunoașterea „reacțiile la stimuli sunt învățate” este baza terapiei comportamentale. Se presupune că o tulburare psihologică apare atunci când s-a învățat ceva care se dovedește a fi nefavorabil pe termen lung. Folosind elementele de bază ale comportamentului, psihologii pot explica cum, de exemplu, apar tulburările de anxietate și cum pot fi tratate.

Terapia comportamentală acordă o mare importanță unei abordări științifice. Succesele terapiei trebuie făcute măsurabile prin documentarea schimbărilor în comportamentul pacientului. În plus, terapia comportamentală se bazează pe descoperirile științifice actuale. Rezultatele cercetărilor din biologie și medicină sunt, de asemenea, luate în considerare.

Terapia comportamentală cognitivă

Terapia comportamentală a fost extinsă în terapia cognitiv-comportamentală în anii 1970. Se presupune că gândurile și sentimentele au o influență decisivă asupra comportamentului nostru. Astfel, conținutul și natura gândurilor noastre pot crea credințe și comportamente nefavorabile. În schimb, o schimbare a modelelor de gândire nefavorabile poate schimba pozitiv comportamentul și sentimentele.

Terapia cognitivă își propune să pună la îndoială și să lucreze asupra modurilor anterioare de gândire. Atitudinile și presupunerile personale joacă un rol important în acest sens. De exemplu, unii oameni cred că pentru a fi plăcuți, trebuie să fie întotdeauna perfecți. Mai devreme sau mai târziu, ei vor dispera de pretențiile lor nerealiste. Terapia cognitivă este despre înlocuirea unor astfel de credințe nesănătoase cu unele realiste.

Când faci terapie comportamentală?

Terapia comportamentală este considerată un concept de tratament de succes pentru multe tulburări mentale. Dacă este diagnosticată o tulburare mintală, companiile de asigurări de sănătate vor plăti pentru terapia comportamentală.

Terapia comportamentală poate fi oferită în regim ambulatoriu, parțial internat (de exemplu, într-o clinică de zi) sau internată. Un loc de terapie poate fi obținut de obicei printr-o sesizare de la medicul de familie. Cu toate acestea, trebuie așteptate timpi de așteptare de câteva săptămâni.

Terapia comportamentală necesită cooperarea activă a pacientului. Prin urmare, terapia are sens numai dacă persoana în cauză este dispusă să se ocupe de sine și să lucreze asupra sa. Participarea nu este necesară doar în timpul ședințelor de terapie, ci și în viața de zi cu zi: pacientul ar trebui să pună în practică ceea ce a învățat și i se dau temele care sunt discutate în sesiuni.

Această abordare foarte directă a terapiei, care este orientată spre problemele actuale, nu atrage toată lumea. Cei cărora le place să se gândească intens la ei înșiși și să caute o înțelegere profundă a cauzelor problemelor lor se pot simți mai confortabil cu terapia psihologiei profunde, de exemplu cu psihoterapia bazată pe psihologia profundă.

Terapia comportamentală: copii și adolescenți

Metodele de terapie comportamentală pot fi folosite cu succes și la copii și adolescenți. Terapeutul implică adesea familia în acest proces. Cooperarea îngrijitorilor este importantă pentru succesul terapiei, în special cu copiii.

Ca și în cazul adulților, terapia comportamentală la copii are ca scop schimbarea modelelor de comportament și de gândire nefavorabile. Pentru a face acest lucru, terapeuților le place să folosească jocuri și metode creative.

Ce faci cu terapia comportamentală?

Conceptul de terapie comportamentală necesită o bună cooperare între terapeut și pacient. Scopul este de a promova independența și autoeficacitatea pacientului. Aceasta înseamnă că terapeutul implică activ pacientul în procesul de terapie și arată toate procesele în mod transparent.

Spre deosebire de psihanaliză, terapia comportamentală nu se concentrează atât de mult asupra evenimentelor din trecut, cauzale. Mai degrabă, este vorba de depășirea problemelor existente prin noi moduri de gândire și comportare.

Planul de diagnostic și terapie

Un diagnostic exact se face la început. Terapeutul explică apoi pacientului în detaliu despre tulburarea sa. Mulți suferinzi consideră că ușurează dacă sunt informați cu precizie despre simptomele tipice, modelele explicative pentru dezvoltarea tulburării lor mentale și opțiunile de tratament.

Apoi terapeutul și pacientul definesc împreună obiectivele terapiei și întocmesc un plan de terapie. Scopul general este de a schimba comportamentul nefavorabil și modelele de gândire care sunt stresante sau restricționează persoana în cauză.

Terapia comportamentală propriu-zisă

Terapeutul îi cere pacientului să revizuiască punctele de vedere și atitudinile anterioare, cum ar fi: „Nu reușesc în tot ceea ce fac”. Terapeutul încurajează apoi persoana afectată să încerce noi moduri de gândire și comportament.

De exemplu, expunerea sau terapia de expunere s-au dovedit a avea succes în tulburările de anxietate. Cei afectați se confruntă cu situații care provoacă frică și astfel învață că acestea sunt mai puțin greu de suportat decât se temea. Pacienții se confruntă cu această confruntare împreună cu terapeutul și mai târziu singuri până când situația temută declanșează puțină sau deloc frică.

Preveniți recidivele

Prevenirea recidivelor înseamnă că pacientul este bine pregătit pentru timpul după terapie. Terapeutul discută cu persoana în cauză temerile asociate cu sfârșitul terapiei. Și pentru perioada ulterioară, pacientul primește instrucțiuni specifice despre cum să facă față problemelor recurente. La sfârșitul terapiei comportamentale, pacientul are în repertoriu o serie de strategii și metode pe care le poate folosi în viitor pentru a face față situațiilor dificile.

Durata terapiei comportamentale

Cât durează terapia comportamentală depinde, printre altele, de tipul și severitatea tulburării mentale. Fobiile specifice (de exemplu, o fobie păianjen) pot fi uneori depășite în câteva sesiuni. Tratamentul pentru depresia majoră, pe de altă parte, se poate extinde pe mai mulți ani. Cu toate acestea, terapia comportamentală cuprinde de obicei 25 până la 50 de sesiuni.

Care sunt riscurile terapiei comportamentale?

Succesul terapiei depinde în mare măsură de o bună cooperare între terapeut și pacient. Sarcina terapeutului este de a explica în mod deschis pacientului metodele de terapie, luând în considerare nevoile pacientului. La fel de important este ca persoana implicată să se angajeze în terapia comportamentală și să comunice terapeutului îndoieli sau dificultăți.

Uneori pacienții se simt copleșiți de exerciții. Chiar dacă anumite provocări fac parte din conceptul de terapie - terapia comportamentală nu trebuie să devină o povară suplimentară!

În trecut, terapia comportamentală se concentra exclusiv pe simptome și nu pe posibili factori declanșatori - ceea ce a fost adesea criticat. Pe lângă problemele actuale, terapeuții comportamentali iau în considerare și posibilele cauze din istoricul pacientului.

Teama că problemele din terapia comportamentală ar fi tratate doar superficial și că simptomele s-ar schimba în alte zone nu a putut fi confirmată științific.

Ce trebuie să iau în considerare după terapia comportamentală?

Multe persoane cu probleme de sănătate mintală ezită să înceapă terapia. Le este frică să nu fie stigmatizați ca „nebuni” sau cred că nimeni nu îi poate ajuta. Cu toate acestea, odată ce au găsit terapeutul potrivit, multora le este la fel de dificil să se înțeleagă fără ei după terminarea terapiei. Există o mare teamă că problemele vor reveni.

Trecerea de la o internare la domiciliu este o tranziție deosebit de dificilă. Adesea terapeutul se va referi la un coleg care lucrează în ambulatoriu pentru a facilita tranziția. În orice caz, terapeutul ar trebui să pregătească bine pacientul pentru perioada de după terminarea terapiei.

Preveniți recidivele

Prevenirea recidivelor este o parte importantă a terapiei comportamentale. Terapeutul discută cu pacientul cum să evite recidiva și ce strategii să utilizeze în caz de recidivă.

Dacă pacientul se simte pierdut fără terapeut, acesta este considerat un rezultat nefavorabil al terapiei. Prin urmare, în terapia comportamentală se acordă o mare importanță independenței pacientului.Pentru că, în cele din urmă, persoana afectată trebuie să poată face față vieții singure pe termen lung.

Abilitățile pe care pacientul le-a învățat în terapia comportamentală ar trebui, de asemenea, să fie instruite după terapie. Aceasta înseamnă, de exemplu, să vă confruntați cu fricile și să vă puneți la îndoială gândurile negative.

Deoarece corpul și psihicul sunt legate, exercițiile fizice, o dietă sănătoasă, un somn suficient și cât mai puțin stres posibil stau la baza unui psihic permanent sănătos.

Etichete:  Medicină alternativă știri hrană